De ce nu beau bere după intervenția bariatrică?

Dragii mei bariatrici,

Astăzi vreau să abordez o întrebare care pare să fie pe buzele tuturor după ce am făcut intervenția bariatrică: „Nu bei și tu o bere, man?” E aproape amuzant cât de des aud această întrebare, dar în același timp, mă face să reflectez asupra modului în care societatea noastră percepe consumul de alcool și alegerile personale ale fiecăruia.

Să începem cu răspunsul simplu: Nu, nu vreau să beau o bere. Și nu, nu e vorba doar de bere. După operația pe care am avut-o, am renunțat complet la băuturile acidulate. Asta înseamnă zero cola, zero apă minerală și, da, zero bere. E o decizie pe care am luat-o pentru sănătatea mea și la care mă țin cu sfințenie.

Recunosc, sunt momente când tenta ția e mare. Mai ales pe caniculă, când văd un pahar de bere Draft aburind, parcă simt un mic îndemn să gust. Dar știți ceva? Momentul trece la fel de repede cum a venit. Mă întorc cu drag la proteina mea cu zmeură (sau „Lenor„, cum râd prietenii mei de ea) și sunt perfect mulțumit.

Ce m-a frapat însă în ultima vreme e reacția oamenilor la decizia mea. Pare că, în 2024, a refuza să bei alcool te transformă automat într-un antisocial. De parcă abilitatea de a purta o conversație interesantă sau de a spune o glumă bună ar fi direct proporțională cu nivelul de alcool din sânge. Absurd, nu-i așa?

Am observat un fenomen interesant în diverse grupuri sociale. Dacă apar la o petrecere cu o sticlă de vin sau un bax de bere, sunt întâmpinat cu urale și zâmbete largi. Dar când menționez că eu, personal, nu voi bea, e ca și cum aș fi anunțat că Pământul e plat. Fețele se schimbă, zâmbetele se transformă în grimase de confuzie sau chiar dezaprobare. Și asta în ciuda faptului că nu conduc, deci „scuza” clasică nu se aplică.

Ce ne spune asta despre noi ca societate? De ce ne e atât de greu să acceptăm că cineva poate alege să nu consume alcool fără a avea un motiv „valid” în ochii celorlalți?

Cred că e timpul să evoluăm în gândire. Să înțelegem și să respectăm că fiecare dintre noi face alegeri bazate pe propria sănătate, propriile convingeri și propriul stil de viață. Nu trebuie să fim toți la fel pentru a ne bucura de compania celorlalți sau pentru a avea conversații memorabile.

Până când vom ajunge la acest nivel de înțelegere și acceptare, eu voi continua să ridic paharul meu cu proteină alături de prietenii mei care aleg berea. Pentru că, la urma urmei, nu băutura din pahar contează, ci oamenii cu care o împărtășești.

Așa că, dragii mei, data viitoare când mă vedeți cu un pahar de „Lenor” în mână, nu vă grăbiți să mă judecați sau să încercați să mă convingeți. În schimb, haideți să ciocnim paharele – ale voastre cu bere, al meu cu proteină – și să ne bucurăm de moment. Pentru că, vă asigur, proteina mea e la fel de rece și gustoasă ca berea voastră.

Și cine știe? Poate într-o zi veți fi curioși să încercați și voi o gură. Promit că nu vă voi judeca!

Hai noroc și sănătate tuturor!

Cu drag,
Mihai