Obezitatea este ereditară? Aceasta este o întrebare pe care mi-am pus-o foarte mult timp.
În 2001 aveam 17 ani și eram într-o vacanță la bunicii mei de lângă Piatra Neamț. Nu existau multe telefoane mobile atunci, iar știrile dintr-o parte în alta a țării ajungeau greu. Îmi amintesc perfect că mă jucam afară, prin curte, și un verișor de-al meu a venit să-mi spună că mă cheamă mama să vorbesc la telefon cu ea (pe atunci erau telefoanele fixe).
Am mers într-o fugă și când am spus „Alo” am auzit-o pe mama plângând în hohote, iar cuvintele ei au fost „Tatăl tău a murit, vine fratele tău să te ia acasă acum. Fii tare, puiul mamii.” În mintea mea de 17 ani nu puteam să concep că am rămas fără sprijinul meu numărul 1, figura paternă care mi-a insuflat caracterul și personalitatea mea.
Am ajuns acasă și am aflat că tatăl meu suferise un infarct, fiind în trafic într-o mașină în care era și mama mea. Am aflat de la doctori că infarctul a fost cauzat de stratul de grăsime care îi înconjura inima. Da, tatăl meu era obez. Avea o înălțime de 165 cm și o greutate de peste 120 kg. Îmi amintesc că se mișca mai greu și avea probleme cu sforăitul și cu respirația. Cam aceleași probleme pe care le-am simțit și eu pe pielea mea 20 de ani mai târziu.
Ulterior, am mers la niște controale sugerate de doctori deoarece mi s-a spus că aș putea să moștenesc și eu obezitatea. EKG-ul și analizele inimii nu au arătat probleme la momentul respectiv, însă probabil a contat și faptul că aveam o greutate de maxim 80 kg.
Am citit și niște studii care spun că obezitatea poate fi ereditară. Eu pot să spun doar că am devenit obez, nu știu dacă are legătură cu moștenirea genetică primită de la tatăl meu sau nu. Știu doar că mă apropiam de vârsta de 40 de ani și am căpătat o frică constantă că pot muri la un moment dat, în câțiva ani (tatăl meu avea 43 de ani la momentul în care a decedat).
Pentru mine, acesta a fost declicul și mare parte din decizia de a face operația bariatrică are legătură cu acest eveniment și cu cauzele acestuia.
Cu drag, Mihai
